Asta primavara a inceput sa fie mai greu.In vara,ca in vara,oamenii incearca sa uite si sa se bucure de mare de soare si pot mult mai usor sa spere.La inceput de toamna apele au inceput sa se mai tulbure un pic si totusi,numai frigul a mai speriat un pic hoardele de romani saraci.La sfarsit de toamna foamea incepe sa capete substanta.Capata o substanta de o culoarea neagra si cu un gust scarbos.Oamenii ies in strada si totusi nu sunt nici pe jumatate asa de disperati cum ne-am inchipui ca sunt sau cum ii prezinta canalele de stiri...
In ultimul timp ma tot bantuie o intrebare:"Exista vre-o limita in suportabilitatea poporului roman?"N-am gasit vre-un raspuns si totusi incep sa cred cu fiecare zi care se scurge ca nu exista nici o limita.Poporul asta poate sa suporte oricat.Puteau sa scada salariile si cu 75 %,chiar si atunci disperarea s-ar fi calmat atunci cand aburii unei mamaligi calzi ar fi mangaiat intr-un mod seducator narile romanilor.Romanul asta face de mai bine de 1000 de ani de cand exista pe pamant:suporta.Romanul s-a invatat probabil atat de bine sa suporte incat nu poate sa vada existenta altfel.In timp ce alte popoare,chiar apropiate geografic de noi,cum ar fi ungurii,si-au cultivat un puternic spirit al revoltei,romanii au perseverat in spiritul lor al indurarii.Romanul indura si din cate putem vedea in ultima vreme,romanul poate sa indure enorm de multe.Romanul indura nesimtirea,deznationalizarea,dispretul politicienilor,dispretul tiganilor, indura saracia lucie si totusi nu se satura sa tot indure.
Ce nu au inteles inca fratii mei romani,este ca vremurile pe care le traim nu sunt vremuri pentru greve si proteste sterile.Am vazut miscari sindicale,am vazut "dansul pinguinului",am vazut fluieraturi,huiduieli,nervi,imbulzeli la mitinguri,am vazut multe in ultimul timp.Liderii de sindicat,de cele mai multe ori murdari din cap pana-n picioare stau pe scena si vorbesc.Spun toti cam aceleasi chestii:"Joi guvernul Boc";"Sa cada guvernul!";"Sa ii bagam la puscarie!".Oamenii striga,sunt insulfetiti,se descarca intr-un fel si totusi nu se intampla nimic.O greva,doua greve,un sindicat,zece sindicate si totusi nimic nu se schimba.Trece greva,oamenii pleaca pe la casele lor, urmeaza sa vina iar sa-si faca numarul,urmeaza ca liderii de sindicat,cei putrezi si murdari sa isi spuna iar poeziile,si tot asa.Ce nu au inteles romanii este ca vremurile pe care le traim nu sunt vremuri pentru greve si proteste pasnice.Aceste vremuri pe care le traim sunt vremuri pentru revolutie.
In momentul in care Romania a intrat nu doar intr-o criza nu doar economica ci din toate punctele de vedere.In momentul in care in toate domeniile vietii noastre in romania se manifesta o criza,nu imi este greu sa constat ca aceasta criza reprezinta actul cel mai clar al esecului democratiei in Romania.In 20 de ani de zile tara a trait ca un muribund tinut de aparate.Traim din imprumuturi si din consum.Nu mai producem nimic,importam totul.Nu mai vrem sa muncim iar cand vrem sa o facem ne dam seama ca 1.nu avem unde sau 2.ca nu ne convine sa muncim pe nimic.Atunci romanii cei mai valorosi pleaca...si cu ei pleaca si orice speranta la un viitor mai bun in tara asta.Raman putinii oameni care mai spera,prostimea si politicienii.Democratia a creat pentru poporul nostru,pentru prima data premisele autodistrugerii noastre ca natii.Si intr-un fel se intampla.In momentul in care Democratia esueaza vazand cu ochii exista o singura solutie inca valabila:Revolutia Nationala.
Visatorii sunt convinsi ca o data cu venirea iernii oamenii vor iesi tot mai multi in strada si lucrurile se vor inflama.Si eu cred ca vor iesi dar numai si numai pentru o repetare,poate la o scara mai mare,a pieselor de dinainte.Vor fi tot niste greve,oamenii se vor comporta asa cum au invatat sa se comporte.Cordoanele de jandarmi ii vor tine si de data asta la respect iar dupa cateva ore petrecute in frig,cei mai multi se vor gandi ca totusi "se poate si mai rau" si se vor intoarce la mamaliga saracacioasa si totusi calda de acasa.
Ce nu inteleg multi dintre prietenii cu care vorbesc si care prezic niste revolte explozive este ca romanii nu au spiritul revoltei.Nu stiu,probabil l-au avut dar e o certitudine ca nu-l mai au astazi.Romanul nu vrea sa iasa in strada.Romanul iese in strada doar daca cineva il impinge de la spate:sindicatul sau partidele de opozitie.Si daca romanul iese in strada angrenat tot de elemente ale "sistemului" cum sa se schimbe ceva?Sistemul trebuie schimbat nu un amarat de guvern care nu-i nici mai bun dar nici mai rau decat altele care ar fi putut fi.Daca romanii nu inteleg ca ei trebuie sa iasa in strada fara nici un fel de sindicat si fara nici un fel de partide de opozitie si ca nu trebuie sa stea docili in spatele cordoanelor de jadarmi ci trebuie sa le rupa si sa le arate fizic daca nu se poate altfel,politicienilor ca ceva trebuie sa se schimbe,atunci n-o sa se intample nimic.
Cand vad miscari sindicale imi vine sa plang vazand in semenii mei doar o masa de manevra.Sunt ca niste oi manate in colo si in coace de unul sau de altul.Oameni care isi fac imagine pe spinarea lor,oameni care castiga din problemele lor.Dar cui ii pasa?Lumea merge,apoi pleaca,iarna vine, proteste or sa tot mai fie.Vor fi victime,victime ale frigului,ale foametei,acoperite toate de o patura de zapada si lumea va uita ca de obicei.Guvernul va cadea pana la urma,va veni altul, poate mai bine vazut de media,problemele vor fi aceleasi dar nu vor mai fi scoase atat de mult in relief,si tara asta se duce tot mai mult la vale.
O revolutie nu se face cu vite.O revolutie se face cu foc,cu sange fierbinte,cu sacrificii.O revolutie ne trebuie dar putini realizeaza.Ne trebuie o revolutie pe toate planurile:politic,social si spiritual. Dar nu vine nici o revolutie asa cum cred unii,va zic eu ca vine doar iarna...




