Am visat.Da oameni buni,am visat.Am avut un vis,am avut o viziune,dar m-am amagit amarnic.Nu am avut dreptate de loc.Am trait in trecut,am crezut in idealuri,am refuzat sa vad mizeria in care ne zbatem cu totii,implicit si eu.Am dat gres.
Ideile mele au fost dintotdeauna corecte.Mi-as da viata pentru ele chiar si acum,daca moartea mea ar dovedi veridicitatea lor.Doar ca ideea in sine nu mai are valoare.Visul unui pamantean nu mai inseamna nimic.Cei putini si de calitate nu mai reprezinta nimic.Lumea asta s-a transformat ireversibil si eu sau cei ca mine nu o mai putem intoarce.Si traind in trecut am gresit si mai mult.Am gresit totul.
Totul e pierdut.O spun acum desi am stiut asta de la bun inceput.De ce am continuat?Pentru ca am sperat,pentru ca am iubit si iubesc tara asta,pentru ca imi iubesc poporul,fratii si surorile si am crezut ca pot sa-i ajut,dar ca sa-i ajut ar fi trebuit sa pot sa-i schimb.Da,frati si surori ale mele,eu asa va consider pe toti.Asa v-am pastrat in suflet si-n memorie chiar si atunci cand m-ati luat peste picior pentru ca ori n-ati vrut,ori n-ati putut sa ma intelegeti.Dar pentru voi eu mi-am muncit creierii ani de zile,si am investit timp si sentimente.Pentru voi am luptat atat cat am luptat in lumea pe care am ales-o.Pentru ca voi sa fiti mai liberi,pentru ca voi sa traiti in siguranta,pentru ca voi sa nu va mai temeti,pentru ca voi sa puteti fi mandri si sa nu va mai fie rusine fiind romani.
Dar acum....?Cand speranta a murit am reanviat-o de atatea ori.O sa vina insa si ziua cand nu o sa mai vreau sa o invii.O sa vina si ziua in care desi nu o sa-mi parasesc camarazii o sa ma retrag si o sa privesc ca un simplu spectator inevitabilul.Desi nu vreau s-ar putea ca intr-o buna zi sa vreau si eu sa port lanturile,doar ca sa fiu unul dintre cei multi.
Cauza nationala e pierduta.Oricum,nu stiu cati dintre voi ati dat vreodata vre-un ban pe asta.Nu stiu cat va pasa.Stiu sigur ca nu va pasa.Si chiar daca nu va pasa mie imi pasa de voi.Si chiar daca ati ras de mine si nu m-ati crezut eu am continuat sa tin la voi.Dar asta voi nu o sa o intelegeti niciodata.
Am alternat toata viata intre deznadejde si speranta.Am fost si sunt acelasi ciudat idealist pe care nu il veti crede niciodata.Am fost deznadajduit,am si sperat foarte mult.Au alternat in mine aceste doua stari.Acum insa nici nu mai sper si nici nu mai sunt deznadajduit.Acum sunt pur si simplu resemnat.Nu imi mai pot gasi motive destule ca sa sper sau ca macar sa fiu deznadajduit.Acum sunt doar calm pentru ca sunt resemnat.
Si chiar daca imi pare rau.S-au dus si visele,s-au dus si idealurile,s-a dus si tot ce era frumos si tot in care am crezut.Imi pare rau,zau ca-mi pare rau,dar nu-i nimic de facut.Se pare ca in viata asta nimeni nu-ti da dreptul macar sa visezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu