O lume disparuta?

   Probabil unii dintre voi ati auzit de "Antifa",Actiunea Antifascista mai exact.Unii au o parere buna, altii sunt mai rezervati pe cand altii sunt total impotriva acestei organizatii aparent minuscule care insa ameninta sa devina un curent printre tineri.

   Teoretic Antifa se opune Fascistilor,Nazistilor si Legionarilor,adica nationalistilor in general.Acti-unile lor sunt deocamdata rare dar extrem de mediatizate.Un singur lucru nu stiu daca s-au intre-bat cei de la Antifa si cei care-i sustin:Impotriva cui lupta?Ce vor de fapt?

   Si spun asta pentru ca in Romania nu exista nationalism.O sa ma intrebati cum asa?Ei bine,in Romania exista nationalisti,putini si acestia oricum,dar nu exista nationalism.Nu exista un front comun care sa concentreze in vre-un fel actiunile celor cateva organizatii nationaliste din romania, minuscule oricum.Nu exista nici un lider care sa se fi ridicat la nivelul asteptarilor si nici o organizatie destul de credibila care sa le polarizeze pe celelalte.Asadar,unde sunt fascistii?

   Mai multe organizatii sau lideri ai nationalistilor au incercat de-alungul timpului sa produca o singura tabara pentru toti nationalistii declarati din Romania.Toate au dat gres fie din lipsa de tact fie din lipsa de vointa fie din cauza implicarii securitatii.Asta ne-a adus in situatia zilei de astazi care dupa parerea mea este dezastruoasa:Nu exista nici o tabara nationalista,o tabara care sa-i poate grupa pe nationalistii din Romania.

   In strainatate observam o cu totul alta situatie.In tari precum Germania sau Anglia,nu mai vorbesc de Spania si Italia nationalistii se confrunta cu probleme mult mai mari din partea autoritatilor sau chiar a populatiei cu vederi de stanga sau anti-nationale.Culmea,in aceste tari s-au format organizatii de extrema dreapta puternice,reduse numeric dar vizibile si active.Sa amintim doar cateva dintre ele cum ar fi NPD in Germania,Blood and Honor in Anglia si altele. 

   In Romania desi nu exista un curent puternic antinationalist in randul populatiei nu exista nici o miscare nationalista.S-a ajuns astfel la o stare de echilibru din start negativa pentru noi:Nimeni nu ne ataca dar nici noi nu existam.Si daca tot spunem ca e "Democratie",mi se para normal ca fiecare parte a esicherului politic sa fie reprezentata.Mi s-ar parea normal sa vad si un partid de extrema stanga dar si unul de extrema dreapta,fara ingradiri de vre-un fel.Oamenii ar trebui sa fie lasati sa decida ce e bine sau nu pentru ei,nu sa fie invatati sa decida.

   Acestea sunt insa vise.Extrema stanga creste sub o alta forma astazi si este sustinuta dinafara si dinauntru de oameni de afaceri si de intelectuali cunoscuti.Incet dar sigur organizatii precum Antifa vor corupe multi alti tineri transformandu-i in degenerati bezmetici si asa cum bine stim, in democratie numarul si numai numarul conteaza.

   Ca unul dintre putinii nationalisti din Romania,aceasta tara batuta de soarta,condamnata ca dupa milenii de existenta sa se autodistruga ma simt de multe ori neputincios mai ales cand vad dezbinarea dintre cei alaturi de care teoretic lupt.Anumite persoane fac pe buna dreptate de ras lumea nationalistilor din Romania.Ne confruntam cu restrictii din partea autoritatilor dar mai ales noi intre noi.Asa ca le zic domnisorilor "high" de la Antifa ca exista degeaba.Unde este Codreanu?E de mult istorie iar cei care cred ca inca mai pot resuscita miscarea lui sunt niste visatori cu capatanile goale.Miscarea nationalista din Romania este acum "o lume disparuta" pe care totusi indivizi precum cei de la Antifa inca o cred vie ca sa-si justifice existenta.

   In Romania nu se va mai ridica vreodata o miscare nationalista puternica,se vor putea ridica doar oameni demni,dar asta numai daca mai exista asa ceva in aceasta tara.

Sunt inca aici.

    Si privind in urma vad multe,si cred ca oricare dintre noi ar vedea.Cred ca cu cat imbatranim tindem cateodata sa privim inapoi si sa incercam sa vedem macar putin din cat am fost ca sa ne comparam cu ceea ce suntem.

    Si daca as privi acum inapoi si as vedea copilul fara griji care crestea in perioada grea a tranzitiei din Romania as avea multe sa ii spun.Si primul lucru pe care probabil i l-as spune daca l-as avea in fata ochilor ar fi:"Copile,o sa faci multe greseli...".

    Da,cu asta as incepe o discutie cu mine cel de acum zece ani sau chiar cu mine acum sapte sau opt ani.I-as spune ca o sa greseasca mult in anii ce vor urma,fiind totusi constient ca el tot va gresi.I-as spune ca o sa se increada in oameni in care n-ar trebui sa se increada.I-as spune ca oamenii in care deja are incredere o sa-l tradeze si o sa-l faca sa sufere fara ca mai apoi sa aiba mustrari de constiinta.Constiinta?La unii oameni cred ca nu exista.Adolf spunea ca "e o inventie evreiasca".Da?Cred ca totusi jidanii au in multa constiinta decat unii romani care de-alungul acestei scurte vieti nu au dat nici un ban pe o sincera prietenie pe care le-am oferit-o.

    As continua prin a-i spune ca daca va incerca vreodata sa intre in gratiile cuiva epatand va gresi amarnic.I-as spune ca mai bine ar sta in banca lui si ar fi "fraier" decat sa devina mai "fraier" ca bufon in fata unor oameni care nu dau doi bani pe el.

    I-as spune sa nu aiba incredere in fete,si sa nu mai puna atata suflet.I-as spune ca asta o sa-l faca sa se zvarcoleasca nopti intregi si sa verse multe lacrimi.Poate ca m-ar intelege cand i-as spune ca ani de zile va suferi degeaba pentru ca niciuneia nu-i va pasa de sentimentele lui,niciu-neia careia el ii da importanta,si cu ocazia asta i-as mai spune si sa dea importanta altora,poate merita mai mult decat "alesele".

    Cred ca ar fi bine sa afle ca nu-i bine sa bea fara masura si nici sa se apuce de fumat.I-as spune cat va avea de suferit de pe urma acestor patimi care-i vor intra in sange si de care nu se va mai putea desparti multa multa vreme pe o perioada nedeterminata,cine stie,poate pana in sicriu.

    Si chiar daca i-as mai spune eu multe acestui copil,nu i-as spune niciodata sa urmeze turma,nu i-as spune niciodata sa renunte la ceea ce crede,chiar daca i-ar prinde mai bine sa fie mai tempe-rat si sa invete cand sa fie ceea ce este si cand sa se prefaca miseleste.

    Nu i-as spune niciodata sa nu devina un nationalist,pentru ca eu stiu ca si cu bune si cu rele asta m-a ridicat din mizeria incetosarii si mi-a spulberat multe indoieli.I-as spune ca pe calea asta va afla nenumarate patimi de orice fel din partea majoritatii celor din jur,dar in schimb va avea mereu,indiferent de imprejurari pe cativa prieteni aproape,numiti "camarazi",care il vor ajuta neconditionat si alaturi de care va indura orice.

    Si da,nu voi regreta niciodata ca am ajuns aici unde am ajuns.In ciuda vorbelor rele si a neajunsurilor,am cunoscut in aceasta lume oameni pe care nicaieri nu i-as fi putut intalni.Au fost poate visatori,idealisti la fel ca si mine,dar atunci cand a fost cazul au fost oameni ca nimeni altii si au stiut sa ma faca sa fiu mandru de ei.

    Sunt inca aici.Indiferent de dezamagirile pe care le am,indiferent de lipsa mea de speranta in fata realitatii crude sunt inca aici deocamdatata.Copilul de atunci nu ar intelege poate niciodata cum de am ajuns eu aici,dar numai ajuns aici adultul de maine isi va putea intelege starea.Asa a fost sa fie.Cum se spune,asta-i viata.Fiecare alege sa fie ceva in viata asta,fiecare imbratiseaza cate o valoare.Unii aleg sa se inchine banilor,altii femeilor,altii din muzica sau droguri isi cladesc zeitati.Eu,si unii dintre noi am ales sa ne inchinam celorlalti,unii mai multi ca noi care nici nu ne vad.Am ales sa ne facem griji tocmai pentru cei care acum ne marginalizeaza,si pot sa va spun ca pana la urma cineva trebuie sa o faca si pe asta.

Deznadejde vs Speranta

              Am visat.Da oameni buni,am visat.Am avut un vis,am avut o viziune,dar m-am amagit amarnic.Nu am avut dreptate de loc.Am trait in trecut,am crezut in idealuri,am refuzat sa vad mizeria in care ne zbatem cu totii,implicit si eu.Am dat gres.

              Ideile mele au fost dintotdeauna corecte.Mi-as da viata pentru ele chiar si acum,daca moartea mea ar dovedi veridicitatea lor.Doar ca ideea in sine nu mai are valoare.Visul unui pamantean nu mai inseamna nimic.Cei putini si de calitate nu mai reprezinta nimic.Lumea asta s-a transformat ireversibil si eu sau cei ca mine nu o mai putem intoarce.Si traind in trecut am gresit si mai mult.Am gresit totul.

              Totul e pierdut.O spun acum desi am stiut asta de la bun inceput.De ce am continuat?Pentru ca am sperat,pentru ca am iubit si iubesc tara asta,pentru ca imi iubesc poporul,fratii si surorile si am crezut ca pot sa-i ajut,dar ca sa-i ajut ar fi trebuit sa pot sa-i schimb.Da,frati si surori ale mele,eu asa va consider pe toti.Asa v-am pastrat in suflet si-n memorie chiar si atunci cand m-ati luat peste picior pentru ca ori n-ati vrut,ori n-ati putut sa ma intelegeti.Dar pentru voi eu mi-am muncit creierii ani de zile,si am investit timp si sentimente.Pentru voi am luptat atat cat am luptat in lumea pe care am ales-o.Pentru ca voi sa fiti mai liberi,pentru ca voi sa traiti in siguranta,pentru ca voi sa nu va mai temeti,pentru ca voi sa puteti fi mandri si sa nu va mai fie rusine fiind romani.

              Dar acum....?Cand speranta a murit am reanviat-o de atatea ori.O sa vina insa si ziua cand nu o sa mai vreau sa o invii.O sa vina si ziua in care desi nu o sa-mi parasesc camarazii o sa ma retrag si o sa privesc ca un simplu spectator inevitabilul.Desi nu vreau s-ar putea ca intr-o buna zi sa vreau si eu sa port lanturile,doar ca sa fiu unul dintre cei multi.

             Cauza nationala e pierduta.Oricum,nu stiu cati dintre voi ati dat vreodata vre-un ban pe asta.Nu stiu cat va pasa.Stiu sigur ca nu va pasa.Si chiar daca nu va pasa mie imi pasa de voi.Si chiar daca ati ras de mine si nu m-ati crezut eu am continuat sa tin la voi.Dar asta voi nu o sa o intelegeti niciodata.

             Am alternat toata viata intre deznadejde si speranta.Am fost si sunt acelasi ciudat idealist pe care nu il veti crede niciodata.Am fost deznadajduit,am si sperat foarte mult.Au alternat in mine aceste doua stari.Acum insa nici nu mai sper si nici nu mai sunt deznadajduit.Acum sunt pur si simplu resemnat.Nu imi mai pot gasi motive destule ca sa sper sau ca macar sa fiu deznadajduit.Acum sunt doar calm pentru ca sunt resemnat.

             Si chiar daca imi pare rau.S-au dus si visele,s-au dus si idealurile,s-a dus si tot ce era frumos si tot in care am crezut.Imi pare rau,zau ca-mi pare rau,dar nu-i nimic de facut.Se pare ca in viata asta nimeni nu-ti da dreptul macar sa visezi.